Continui cu subiectul
repatrierilor. Recentele vacanțe petrecute de mulți dintre noi în România, plus
abundența de imagini postate pe facebook din locurile pitorești ale țării de
origine stârnesc, dacă nu neapărat nostalgii, atunci întrebări: am făcut bine
că am plecat? Ar fi trebuit să mai aștept? Ce-aș fi ajuns? Mai este vreo cale
ca să mă-ntorc, în condiții rezonabile, în țara mea?
 |
| Photo:exclusiveromania.com |
Fiecare dintre noi are răspunsul lui la aceste întrebări. Răspunsul ține de experiențele anterioare emigrării, de vârstă, condițiile economice, familiale și de recentele oportunități ivite în România și care pot fi, dintr-o dată, deosebit de interesante.
Câteva înstrucțiuni
care pot fi de folos celor ce decid să se repatrieze, mai jos. Detaliile pot fi
consultate în link-urile ce vor fi listate la finalul materialului. Consider că
sfaturile publicate de site-ul Quora sunt corecte, pertinente și pot fi ușor
aplicate în cazul repatrierilor în România.
1)Decizia de
repatriere este o decizie personală și nu trebuie să se materializeze la
sfaturile, influențele ori presiunile cuiva. Persoana care se repatriază se va
pregăti, moral și emoțional pentru reajustarea la noul mediu, la fel cum a
făcut-o la plecarea din țară. Dacă este posibil, repatriatul va încerca să
păstreze o proprietate în țara-gazdă, pentru a putea veni și locui câte o
perioadă, ori întâlni cu foștii prieteni atunci când va simți necesar. Pentru că
va fi tentat să revină, din când în când.
2)Când te
repatriezi ia în calcul să te reconectezi cât poți de repede cu un număr cât
mai mare dintre foștii prieteni, colegi, rude ori cunoscuți. Cu cât mai repede
îți faci prieteni, înapoi în țara-mamă, cu atât mai ușor vei trece peste
shimbări.
3)Nu-i stresa,
nu-i înnebuni de cap pe noii prieteni cu povestiri ori experiențe din viața ta
în țara-gazdă, despre ce ai făcut, cum ți-a fost, etc. Asta îi obosește pe cei
din auditoriu, întrucât normalul lor este diferit de ceea ce tu consideri
normal pentru tine, în baza
experiențelor tale. Vorbește rar, puțin, spune-le altora, pe rând, câte un pic din
experiențele tale. Nu-i face să se simtă limitați, grozăvindu-te cu locurile văzute
și oamenii întâlniți, asta nu te va ajuta pe termen lung.
4)Nu te plânge
despre cum ai găsit țara-mamă și cât de greu îți este să te reobișnuiești cu
locurile, birocrația, gălăgia, promisiunile nerespectate, etc. Vei primi
imediat gânduri, sau chiar răspunsuri în față, de genul: păi, dacă nu-ți place
aici, la ce-ai mai venit!?
5)Nu îți pune în
minte să preiei frâiele familiei și să le organizezi viețile, ori să le schimbi
obiceiurile. Nu uita, fiecare își trăiește viața pe care și-o dorește, iar
schimbările propuse nu întotdeauna sunt acceptate, ori binevenite. Nu da
ordine, altfel vei ajunge să fii ocolit.
6)Și ar mai fi
ceva: nu întotdeauna te mai poți întoarce acasă. Nu neapărat că nu vei fi
primit așa cum te așteptai dar, mai important, tu te-ai schimbat. Da, te-ai
schimbat. Toate experiențele petrecute în afara țării-mamă își pun amprenta pe
personalitatea ta. Readaptarea durează mult timp și totul depinde de tine ca să
devii fericit, așa cum ți-ai propus, la repatriere.
O soluție ar fi
(nu întotdeauna la îndemână) ca tu, proaspăt repatriat, să cauți compania altor
repatriați, să locuiești chiar printre ei. Iată de ce, revin, ideea creării unor
mici comunități pentru repați (repatriați- prescurtare folosită curent) este nu
doar o oportunitate de business. Este și un refugiu fericit, optim pentru cei
care doresc cu adevărat reintegrarea prin repatriere.
Etapele
repatrierii
Pe site-ul Urbana,
un foarte interesant material semnat Lisa Espinelli Chin (link-ul, la finalul
materialului). Autoare identifică cele cinci stagii ale readaptării
repatriatului la țara-mamă și anume:
 |
| https://urbana.org/blog/reverse-culture-shock |
The Fun Stage- Este
cel dintâi stagiu, mai scurt sau mai lung-depinde de personalitatea
repatriatului și de condițiile obiective pe care le întâmpină la repatriere. Repatriatul
trăiește euforic, fericit că a ajuns acasă. El petrece mult timp cu familia și
prietenii, mănâncă mâncarea tradițională, împărtășește fotografii, povestiri,
souveniruri, poartă hainele cumpărate în țara-gazdă.
The Flight Stage-
Durează de la zile la săptămâni. Repatriatului, încet, îi revin în minte
imagini cu locurile și oamenii pe care i-a lăsat în urmă. Apar primele
comparații ale felului nou de viață, versus felul de viață lăsat în urmă.
Repatriatul se trezește că se simte străin în țara lui, simte că nu ține cadența
cu ritmul familiei în care se reintegrează. Șocul reintegrării poate fi atât de
mare încât repatriatul tinde să se izoleze, să nu mai interacționeze cu cei din
jur.
The Fight Stage-
Acesta este stagiul critic al procesului readaptării. Este momentul în care
repatriatul deja chestionează decizia de a se fi repatriat și ajunge până la a
spune că urăște locurile unde a venit. Acest stagiu este, după cum susține David Pollock, director
executiv la Interaction.Inc (Houghton, New York) perceput în două feluri:
1)Rău, în sensul
că repatriatul vede totul în jur ca funcționând rău, încalcă valorile cu care
se obișnuise în țara-gazdă, astfel că repatriatul ajunge să fie revoltat
împotriva propriei culturi.
2)Ridicol, în
sensul că repatriatul dezvoltă sarcasm ori un umor sec, ironic la adresa a tot
ceea ce-l înconjoară. Vede lucruri care se petrec și nu-și explică de ce unele
procese continuă în felul lor, așa încât preferă să le ironizeze. Nu manifestă
revoltă față de propria cultură, ci doar ironie.
The Fit Stage- În
timp, repatriatul învață să navigheze în societatea în care s-a reîntors. El
face pace cu lucrurile cândva atât de diferite și se obișnuiește să trăiască
normal. Dezechilibrul intern devine echilibru. Atenția față de oamenii și mediul
înconjurător este în creștere. Mai mult, el începe să participe la activitățile
sociale locale.
Este un adevăr,
atingerea acestui stagiu nu înseamnă pace și liniște pentru totdeauna Drumul
vieții repatriatului va rămâne, până la capăt, presărat cu momente încărcate de
amintiri vii din țara-gazdă și cu raționamente ancorate în complexul pe care
experiența personală îl înseamnă.
Subiectul repatrierii
va continua. Cum spuneam, să ne facem lecțiile temeinic, să știm la ce ne
așteptăm, să nu plecăm-cei care pleacă, adică, legați la ochi. Odată știind
procesul, spun eu, este cu mult mai ușor de traversat și de completat etapele cu
succes.
Sursele
materialului și multe alte lucruri interesante, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu