Repatriații (7)- Exclusiv FDL- Antonella Marinescu: "La Constanța Aveți O Prietenă!"

Nu vrei să știi cât am muncit. Nu puteai sta...nu mirosea a casă...

Antonella Marinescu, fost Consul General al României La Toronto, pur și simplu a spart tiparele clasice ale diplomației române. Ea s-a apropiat atât de mult de românii din Toronto și nu numai, de ne-a luat și pe noi prin surprindere. A muncit cumplit de mult, cât a fost aici cu noi, nu odată o apuca miezul nopții răspunzând întrebărilor ori cererilor noastre. Cred că de-asta ne-a devenit așa de dragă: pentru că se purta normal, pentru că ne era accesibilă. 

Iată, cu familie și bagaje, Antonella e deja acasă, în apartamentul din Constanța. Îmi spunea în mesajul de pe facebook: De trei ani casa noastră e nelocuită. Nu vrei să știi cât am muncit. Nu puteai sta...nu mirosea a casă...

Ne-a scris, mie și vouă, bucuroasă că prietenia noastră rămâne vie. Semn că a fost și este sinceră, sinceră.

Antonella, mulțumim mult pentru scrisoare și haide să ne mai auzim spre Sărbători, ce spui?. Aici ești printre prieteni, cu noi, oricând!

Auzeam vorbindu-se româneşte...

Cât de lung sau obositor a fost drumul către casă, nu are importanță.

Întotdeauna acel drum va fi cel mai scurt. 

Cu familia, pe Transfăgărășan

Să va povestesc o întâmplare: mergând spre Constanţa am oprit la un Peco pentru a cumpără o cafea. 

În Canada, când auzeam într-un Peco, magazine, etc. vorbindu-se româneşte, mă întorceam să văd cine este persoana. Închipuiţi-vă cum, la acel Peco de pe autostrada Soarelui ,mă întorceam ca un titirez să mă uit la toţi din jur...A fost super funny.

Interesant că şi fețele lor erau zâmbitoare, nicidecum încruntate.

De când am ajuns acasă, timpul a zburat foarte repede. Nu ştiu când au trecut trei săptămâni. 

Între a face dintr-o casă nelocuibilă, una locuibilă, între drumuri Constanţa- Bucureşti- Constanţa, între muncă de birou şi casă, am reuşit să ne revedem o parte dintre prietenii de aici şi o parte din locurile dragi.

Am fost pe Transfăgărăşan, sus la Bâlea Lac. Nu reuşeam să ne umplem privirile cu frumuseţea locurilor dar şi a oamenilor.

Frumos. Foarte frumos.

Constanța- Casa Cu Lei

Continui încă să primesc pe Facebook, Linkedin sau adresa de email personală, întrebări şi cereri de asistenţă consulară.

Pentru mine ACASĂ înseamnă România. Aici sunt MAMA şi Mugur (fiul cel mare- n.r.) , aici sunt rudele şi prietenii, oamenii şi locurile dragi.

Nu pot încă spune că îmi lipseşte Canada dar pot spune cu siguranţă că îmi lipsiţi VOI, voi cei din Canada.

Nu există zi să nu mă gândesc la voi. Nu există noapte să nu comunic cu o parte dintre voi.

În afară de discuţiile cu caracter personal continui încă să primesc pe Facebook, Linkedin sau adresa de email personală, întrebări şi cereri de asistenţă consulară.

Pentru o parte din ele i-am rugat pe colegii mei să dea răspunsuri. Pot spune că în momentul de faţă echipa consulatului este o echipa bine închegată,ce lucrează cu Profesionalism şi Respect pentru oameni.

Gerant interimar până la sosirea noului Consul General este Dl.Consul Doru Liciu, un excelent diplomat, un om educat, inteligent şi care întotdeauna încearcă să găsească o rezolvare (legală,desigur) a cerinţelor voastre. Din echipă mai face parte Dna Consul Tatiana Popa, un diplomat de excepţie cu o bogată experienţă profesională (fost Consul General la Cernăuţi), un om corect, un om cu înclinare spre latura umană.

La Constanţa aveţi o prietenă

Aşa cum de voi am spus şi spun că sunteţi cei mai buni, va rog să aveţi încredere când spun că şi echipa ce a rămas la dispoziţia voastră este foarte bună.

Îmi este dor de voi.

Îmi lipsiţi foarte mult.

Când veţi veni în România nu uitaţi că la Constanţa aveţi o prietenă.

Când voi veni în Canada ştiu că voi fi printre prieteni. La urmă urmei nu ne desparte decât un ocean.

Cum sunt născută în zodia Peştilor și îmi place apa, nu văd în oceanul Atlantic vreo piedică.

***

Consulatul de la Toronto funcționează în doi oameni. Aveți răbdare cu ei, nu-i dovediți fiindcă alții nu mai avem

Săptămâna asta am avut treabă la 555 Richmond, aveam o procură de făcut. Și, ca mine, mai erau vreo treizeci-patruzeci de români, veniți care pentru pașapoarte, care pentru declarații ori procuri. 

Ce să vă spun? Au fost câteva momente unice. 

Cei aflați la rând au realizat imediat că dincolo de geamul ghișeelor erau exact doi oameni, Doru Liciu și Tatiana Popa. Consulii României se ocupă de serviciile cu clienții.

Atât avem. 

Numai doi oameni care puteau să le rezolve problemele (între timp și familia Ciobanu, adică foarte pomenitul, controversatul și în același timp popularul domn Ciobanu și soția lui s-au repatriat săptămânile astea, după o misiune în Canada de, zice eu, peste 7 ani).

Așa încât românii veniți cu dosare pline de acte au stat la rând cât a trebuit. 

N-au vociferat, nu s-au enervat, mai mult, ei au fost cei care au înțeles criza acută de personal de la Consulatul din Toronto și au încercat să facă, la rândul lor, viața celor doi reprezentanți ai statului român, cât mai ușoară.

Spun astea și realizez cât de mult am crescut, și noi aici dar și cei ce reprezintă statul român aici, în acest ultim deceniu. Aceeași politețe, de ambele părți ale ghișeului.

Incredibil de frumos.

Am fost la un colț ca România să devină foarte, dar foarte ocupată cu niște treabă

Revin la repatrieri, după o pauză abruptă, cerută grație interesului pentru recentele caravane de turiști- investitori- curioși- năvălitori- imigranți- invadatori- refugiați și ce-or mai fi ei în drumul lor către inima Europei și pentru care manifest sentimente destul de amestecate, să nu le zic tulburi. Da, am fost la un colț ca România să devină foarte, dar foarte ocupată. Ocupată cu niște treabă.

Constanța- Moscheea din Piața Ovidiu

Revin la repatrieri și voi scrie despre acest complex eveniment pe care mulți dintre noi îl traversează sau se pregătesc să îl traverseze, până când voi fi convinsă (și voi afla asta din mesajele pe care le primesc de de la voi) că niciodată nu ne vom mai uita la repatriații României ca la niște învinși.

Pentru că, vorba Antonellei, acolo cineva ne zâmbește- da,da, ne zâmbește- și ne vorbește în românește.

Spor la împachetat celor care își fac bagajele!!
***
UPDATE: Antonella Marinescu ne-a spus azi, 13 septembrie, că de luni nu vor mai fi doi, ci patru lucrători consulari la Toronto. Bogdan și Felicia se întorc din concediu. Incă o angajare urmează, in scurt timp. In total vor fi cinci.

Tot puțini, spun eu. Dar răzbim noi cumva, așa cum am făcut de fiecare dată :) Mulțumesc Antonella pentru precizare.