Romania se cere iubita pentru ca, atunci cand i te apropii, sa te palmuiasca. Vorbesc serios.
Romania imi devine, deodata, imposibila iubire.
Niciun detaliu, niciun fapt anume, povestite aici, n-ar fi suficient de relevante ca sa certifice cele de mai sus dar cele intamplate mie au strivit, pur si simplu, deschiderea si bunatatea cu care am venit in bagaje, aici, acasa.
N-am mai plans de multa vreme.
Am plans aici, acum, ca un copil neputincios, speriat, descurajat.
Nu mai inteleg nimic, mi-e frica, vreau acasa la mine.
2 comentarii:
si totusi ce s-a putut intampla in Bucurestiul asta?
dupa 35 ani de Bucuresti vreau sa ma mut in Bucovina...pur si simplu
Trimiteți un comentariu