Răspuns lui Alex Chermeleu (https://alexchermeleupersonal.wordpress.com/) la Toate sunt frumoase, unele doar au uitat asta!
**
Atunci când se
nasc, femeile sunt oglinzi ale copacilor, cerului și oamenilor care le
înconjoară. Ele își trag seva creșterii , cu migală, din fiecare adiere iar
tainele, cărora cu greu le fac ele însele față, arar răzbat în chip, în mers în
pleoape ori cuvinte.
Femeile nu cer,
ele așteaptă să li se întâmple. Au inimile învelite în șapte mantii de cristal
și tot atâtea de catifea încât , dezgolindu-le inima, tu călătorule, nu vei
face decât să te încurci în dantele, broderii, butoni și falduri și eșuezi,
invariabil, cu mâinile în buzunare.
Femeile nu uită,
vreodată, iubirea. Ele o plimbă, însă, de pe o amintire pe alta, cu aceeași grație
cu care calcă în zori pe tocuri, spre birou. Pentru ele iubirea este o stare
permanentă, cu obiectivele navigând după cum le este răspunsul copacilor, al
cerului și oamenilor care le înconjoară.
Femeile au picioarele
reci și atunci trag pledul aproape, să se încălzească. Ai remarcat că femeile
se culcușesc, precum pisicile, oriunde fotoliul e liber iar în preajmă este o pereche de ochi să le privească?
Și, nu, nicio
femeie nu uită să fie frumoasă. Ea mai uită din tainele originare, le mai pierde-n
încinse asfalturi sau le abandonează , când simte că nu îi sunt de trebuință.
Dar niciodată nu
uită să fie frumoasă.
Ea doar tace să
fie frumoasă.
Incetează, pentru
o clipă, să fie frumoasă, ca o hibernare impusă de hăituiala teritorială
masculină.
Și așteaptă, veșnicii
chiar, dacă îi este de folos, cu perechi de ochelari în poșetă pentru bărbații
care nu văd. Sau văd și se tem. Sau nu se tem dar n-au idee cum să le scoată
din hibernare.
Câte perechi de
ochelari poartă, în poșetă, o femeie, pentru cealaltă jumătate, mioapă, a planetei?
Atâtea câte îi trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu