Dumnezeu a venit,
azi, aici.
Nepoata mea, micuța Julia a fost, astăzi, botezată într-o biserică
din România.
Lumânarea de botez i-a fost vegheată de chipurile sfinților
privind din vremuri, mirul a primit slava măslinilor primordiali, nașii i-au
trimis, nevăzut, seva forței vieții fără de sfârșit, crucile din altar s-au
aprins pentru o clipă în torțe transoceanice.
Turla bisericii a strigat până a trezit
clopotele din patru zări din somn, îngerii au sunat din cornuri de argint,
panglici s-au revărsat din cireși, botezul s-a săvârșit la zece mii de
kilometri distanță, acolo, acasă.
Taina botezului Juliei
rămâne într-o biserică din Romania. Colosala forță a pământului natal, de
ombilicul căruia nu ne putem desprinde, a chemat, iar, și iar, la apel,
neîntrebat, necunoscut, fundamental.
Plâng, plâng de,
nu știu, plâng de Gata, s-a-mplinit Datul.
Cândva, demult,
două flori violete de ciulini de Bărăgan s-au iubit până la stele și mi-au
ursit praful cosmic, drept cale și popas.
De-atunci malul Dunării s-a surpat
sub talpa mea, pas de pas, în tragedii mai înalte decât moartea, tot de atunci
din piept îmi zboară, în fiecare dimineață, vrăbiile-n în stoluri orbite de
soarele difuz.
Dumnezeu m-a
lăsat, decenii, în voia valurilor,
norocul nu-l cunosc, mustrarea sorții- da.
Până deunăzi când, auzindu-mi scârțâitul ușii, m-a chemat să dau socoteală, de
parcă prin buzunare-aș fi avut destinul lumii înseși.
Mi-a legat încheietura
mâinii drepte cu năvodul lipovenilor, a căror apă am băut-o cu laptele mamei,
să încetez o dată a scrie. Și mi-a zis așa: dezleagă-ți singură calea, ție și
alor tăi din drum, aprinde o lumânare, adună-ți energia, spulberă zăgazurile,
mergi, roagă-te și mergi.
Nu știu să mă
rog. Nu știu rugăciuni. Știu însă să adun unda bună-ntr-un buchet și s-o trimit
acolo unde-i este scrisă adresa. Săptămânile trecute am intrat în biserici
românești din București, am aprins lumânări, cum niciodată n-am făcut, am lăsat
garda jos în fața divinului care-și cerea tributul.
Și Datul s-a împlinit.
2 comentarii:
Fara comentarii...doar ganduri bune! E atata spirit aici, incat se-nnoada lacrimile sub barbie ! Multumesc , Magdalena!...ne purificam prin randurile tale! Sa va traiasca minunea de copil si sa fiti fericiti !
Mulțam Elena, tuturor să ne trăiască, și cei mici și cei mai mari, deopotrivă. Iar dacă din tot ce-am simțit am reușit să pun în vorbe câte ceva, mă bucur mult de tot.
Trimiteți un comentariu