Întâmplări menite să mi se-nscrie în istoria mea de copil crescut cu ochii spre cer, urmează să se-ntâmple.
Lucruri grele, de viață dar mai ales de moarte, pentru care nimeni, niciodată, nu este intr-adevăr pregătit, urmează să se aștearnă.
Luni seara plec în România.
O bucățică din mine va rămâne, pentru mereu, acolo. Încă nu pot să plâng, respir adrenalină, pun deoparte haine cernite, fumez mult, mă gândesc, mă gândesc.
Mi-e frică, mi-e milă, mi-e ceva nedefinit, ca dinaintea unui tsunami.
Unul dintre momentele de mare, mare încordare emoțională.
Urmează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu