miercuri, 17 iunie 2015

Pentru Alte Și Alte Cuvinte

Un tânăr și talentat scriitor de cuvinte dintr-o lume paralelă mustește de-un timp, a îndrăgostire. Ceasurile lui atârnă orele vineții ale apropierii istoriei, el le primește și le convertește în lebede albe din sticlă. La fiecare rând scris, el atârnă ocaua destinului,  la fiecare pauză de respirație îi auzi inima bătând.

El poartă mască de scrimeur, iubirea lui e iradiată de preaplinul chimiei aburinde. El îi scrie noaptea, ea adesea dezleagă integrame în autobuz, ziua. El i-a deschis cerul lui de stele, ea poartă cercei-păianjeni.


Câteodată el știe că iubirea-i ricoșează-n zidurile primăriei și ale școlii de mecanici auto. Și chiar dac-ar atinge-o cuvintele pe ea, să zicem, șanse sunt că la fel ar ricoșa. Ea nu știe să înoate, vede valul și se ferește. El, de-ar putea opri marea-i de senzații, ar face-o.

Când mustește de îndrăgostire, în scriitorul tânăr se foiesc sexul, drumul, preșul de la intrare și diafanul primordial. Când obosește, el sfidează fizica quantică și adună somnul într-o singură clipă. 
Apoi, cu puterile sporite, continuă asaltul asupra muzei sale care, frumoasa și biata de ea, se-mpiedică la intrarea din scara blocului.

El nu râde, ci o înalță, o prinde în cădere, zâmbește la neghiobia ei atât de iubită, o prinde iar și iar până o urcă pe piedestal. Iar acolo, pe piedestal, el știe că o poate studia din toate unghiurile. 
Și o poate asalta cu-ndrăgostirea sa până ce, frumoasa și biata de ea, cedează și, ca Mona Lisa, pozează.

Ea va trăi sublimul, sfidând fizica quantică, sublimul tot, într-o clipă. Este clipa vieții ei, ea n-o va uita vreodată, n-o va mai găsi altundeva, nici nu va păstra cuvintele din lumea paralelă, de teamă să nu-l rănească pe Cornel, colegul ce-o curtează insistent.

Interesant și previzibil, când scriitorul își va fi împlinit îndrăgostirea (preț de săptămâni, îndeobște), el își va lua singur, un bilet la mare. Câteva zile la mare, îndeajuns cât să simtă nisipul zgrumțuros sub tălpi, sarea apei în ochi și arsurile bucălate pe umeri.


Indeajuns cât să dea o fugă în lumea lui paralelă, pentru alte și alte cuvinte. Muza va apărea de la sine.

Niciun comentariu: