o poveste adevarata
***
Bunica-meu din partea tatei a fost croitor vestit. A tinut atelier si pe vremea lui Ceausescu, a mituit perceptorii ori de cate ori trebuia cu mese intinse si era innebunit dupa politica.
Dis-de dimineata se infatisau in atelierul lui dupa cum urmeaza: Mos Krant, Mos Tudorica si Mos Tanase, toti mari patrioti si adepti ai discutiilor libere despre perioada interbelica si cu mare bataie la economia de piata adevarata. Stia si seful de post, si primarul, si care mai era arondat cu ochiul si timpanul in comuna din Baragan, tipic descrisa de Panait Istrati, stiau toti care ar fi trebuit sa stie. Nu le zicea nimeni nimic, erau un mic cuib de rezistentza tacit acceptat.
Doar cand si cand, cand s-auzea Europa Libera tocmai din strada, mai se oprea cate unul si zicea: bre nea Badiule da aparatul ala mai incet ca te-nchid astia...
Lui nea Badiu nu i-era frica de inchisoare, ce ar mai fi putut sa-i ia? Da, sa-i inchida atelierul (n-avea voie sa puna firma pe atelier, n-am inteles de ce) dupa ce-i luasera pamant, vite, acareturi, un rand de case, iar pamant, masinile de cusut Singer alea profesionale, ce sa-i mai ia?
Si s-adunau mosnegii si vorbeau politica. Acolo am aflat de Neculai Constantin Munteanu, de rege, alea...pana nu ma lua bunica-mea de-o aripa si ma scotea frumusel, sa nu-nvatz prostii...
Asociez de atunci politica cu ceva clandestin, vorbit continuu, cu patima, ciuda adesea, oftaturi si cam fara rezultat. Bunica-mea mai zicea: Badiule, in cincizeci de ani , daca voiau americanii sa vina, apai veneau pana acum!!
Bunica-meu s-a dus inainte de a veni americanii pe care i-a asteptat o viatza ( i-am zis eu, in 2005, cand am ajuns la cimitir, ca am adus neamul peste ocean, m-am ocupat adica).
Ma uit la voi, la patima neobosita in a dezbate politicul international si-mi amintesc cu mare, mare nostalgie de tacanitul masinilor de cusut printre discutii despre Casa Regala a Romaniei (am inteles c-ai mei erau cu maniu, cu liberalii, strabunicul meu fusese chiar consilier liberal, etc), de mirosul stofei calcate cu fierul incins de carbuni si jar, de mirosul uleiului de uns masina de cusut, de papiotele de atza si pieptzii de sacouri in lucru, atarnati ca la macelarie intr-un rastel, de perdeaua plina de ace de cusut aliniate, de mosorelele golite, de tibishirul (creta de coritorie) cu care desenam sotronul in curte de se infuria bunicul, de magazinele de moda datate 1939, scrise in nemtzeste pe care el le pastra cu sfintzenie...
Va iubesc cand vorbiti politica. Imi amintiti de copilaria mea.
(Bunicul meu s-a nascut in luna iunie, un gand bun, sincer si curat, unui om cu o personalitate exceptionala)
***
Bunica-meu din partea tatei a fost croitor vestit. A tinut atelier si pe vremea lui Ceausescu, a mituit perceptorii ori de cate ori trebuia cu mese intinse si era innebunit dupa politica.
Dis-de dimineata se infatisau in atelierul lui dupa cum urmeaza: Mos Krant, Mos Tudorica si Mos Tanase, toti mari patrioti si adepti ai discutiilor libere despre perioada interbelica si cu mare bataie la economia de piata adevarata. Stia si seful de post, si primarul, si care mai era arondat cu ochiul si timpanul in comuna din Baragan, tipic descrisa de Panait Istrati, stiau toti care ar fi trebuit sa stie. Nu le zicea nimeni nimic, erau un mic cuib de rezistentza tacit acceptat.
Doar cand si cand, cand s-auzea Europa Libera tocmai din strada, mai se oprea cate unul si zicea: bre nea Badiule da aparatul ala mai incet ca te-nchid astia...
Lui nea Badiu nu i-era frica de inchisoare, ce ar mai fi putut sa-i ia? Da, sa-i inchida atelierul (n-avea voie sa puna firma pe atelier, n-am inteles de ce) dupa ce-i luasera pamant, vite, acareturi, un rand de case, iar pamant, masinile de cusut Singer alea profesionale, ce sa-i mai ia?
Si s-adunau mosnegii si vorbeau politica. Acolo am aflat de Neculai Constantin Munteanu, de rege, alea...pana nu ma lua bunica-mea de-o aripa si ma scotea frumusel, sa nu-nvatz prostii...
Asociez de atunci politica cu ceva clandestin, vorbit continuu, cu patima, ciuda adesea, oftaturi si cam fara rezultat. Bunica-mea mai zicea: Badiule, in cincizeci de ani , daca voiau americanii sa vina, apai veneau pana acum!!
Bunica-meu s-a dus inainte de a veni americanii pe care i-a asteptat o viatza ( i-am zis eu, in 2005, cand am ajuns la cimitir, ca am adus neamul peste ocean, m-am ocupat adica).
Ma uit la voi, la patima neobosita in a dezbate politicul international si-mi amintesc cu mare, mare nostalgie de tacanitul masinilor de cusut printre discutii despre Casa Regala a Romaniei (am inteles c-ai mei erau cu maniu, cu liberalii, strabunicul meu fusese chiar consilier liberal, etc), de mirosul stofei calcate cu fierul incins de carbuni si jar, de mirosul uleiului de uns masina de cusut, de papiotele de atza si pieptzii de sacouri in lucru, atarnati ca la macelarie intr-un rastel, de perdeaua plina de ace de cusut aliniate, de mosorelele golite, de tibishirul (creta de coritorie) cu care desenam sotronul in curte de se infuria bunicul, de magazinele de moda datate 1939, scrise in nemtzeste pe care el le pastra cu sfintzenie...
Va iubesc cand vorbiti politica. Imi amintiti de copilaria mea.
(Bunicul meu s-a nascut in luna iunie, un gand bun, sincer si curat, unui om cu o personalitate exceptionala)
