26 iunie 2012, in asteptarea executarii mandatului lui Adrian Nastase
In aceste momente in care asteptam cu totii sa vedem daca fostul premier Nastase ajunge sau nu sa execute mandatul, presiunea pe diaspora este uriasa, este coplesitoare! Avem pulsul trecut de 180 de batai pe minut, cum probabil niciun meci de fotbal nu ni l-ar fi putut provoca. Pentru noi, cei circa 2,5 milioane de romani care incing internetul in aceste ore, acesta este, simbolic, momentul razbunarii emigrarii in sine!
Noi cu totii am plecat candva din tara din cauza lor. Unii s-au intors, invinsi de dor sau momiti cu promisiuni. Cei mai multi au plecat si dusi au fost.
Plecati fiind, avem insa ochii atintiti acum asupra tarii, nutrind intr-ascuns dorinta de a putea fi capabil sa trecem peste resentimente si de a face pace cu noi insine, intai.
Si desi, de aici de peste ocean, emotiile pe care le traversam sunt relativ aceleasi cu ale voastre din tara, motivatiile noastre sunt cu mult mai adanci. Ele tin de nivelul patru al piramidei lui Maslow, acela al recunoasterii si implinirii de sine, data care ne-au fost stearsa din evantaiul de necesitati odata cu decolarea de la Otopeni.
Acesta dar si altii ca fostul premier Nastase, ne-au gonit pe mine, pe Vasile (generic spus), pe toti cei care au plecat in patru zari, in ultimul deceniu si jumatate! Il asociem pe Nastase cu Iliescu, cu minciuna, cu furtul, deznadejdea, neputinta, fenta desarta, caterinca si neseriozitatea. N-o fi el asa de negru cum pare, este insa moneda convertibila pentru somnul nostru adesea precar.
Toata Dunarea nu va putea spala, in ochii nostri, trauma la care ei, cei din garnitura lui Iliescu, ne-au supus. Ei in principal au ghidat convoaiele catre plecarea din tara.
Iar pentru cei doi ani de Rahova ai lui Nastase noi, cel putin noi cei de prin Canada platim cu VIATA traita afara din casa noastra.
Cam mare pretul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu