Dragă ghiduş şi pufos
boboc de gâscă canadiană, cel care ai rămas în urma cârdului, trebuie să-ţi
fac o mărturisire: era prin martie, cu mulţi ani în urmă, când abia aterizasem la Toronto. Atunci am
văzut primul cârd de gâşte canadiene cenuşii, suple şi graţioase păscând pe imaşul dintre
blocuri.
M-a dus gândul cum să prind eu
una şi s-o pun pe varză.
Nu glumesc. Mă cutremur numai când
îmi aduc aminte.
Da, te-am văzut pe
varză, rumenit la cuptor. Gândul şi pofta n-au avut nicio reţinere,
Nu s-a-ntâmplat
niciodată dar aşa, că chestie, m-a luat cu cald când mi-am amintit, văzându-te,
de mine la începuturile imigraţiei, de cum eram... Văleu.
Pace? Haide, treci şi tu
cu vederea ... Vine Paştele şi acuşi schimbi puful cu pene!
(foto National Geographic)
(foto National Geographic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu