duminică, 14 decembrie 2014

Textele dintre Inimă și Minte- Proiectul Câtre Nicăieri

El înoată apele deceniului al cincilea, între cele două reale anotimpuri, în Canada. El are un celular încărcat de mistere şi de secrete, lipit de palmă stânga. Cu dreapta conduce, către şi de la destinaţiile devenite banale şi a devenit, în timp, un soi de GPS în sine, într-a naviga viaţă deceniului lui de forța.
Aude pe fundal un ceas ticăind tot mai alert, ştie că este ceasul lui. Are tovarăşi, nu prieteni; prietenii au rămas undeva foarte în urmă, li s-a pierdut cărarea. Dacă au fost, vreodată, prieteni, se gândeşte.Nu are repere dar este încărcat de visuri ; tinde să alunece frecvent pe covoarele aspre ale realităţii. Nu c-ar fi un lucru rău dar i s-a demonstrat, în vreme, că izbiturile în mantinelele încercărilor l-au dat înapoi cu ani.

A divorţat, e liber şi vazduhist, e neîngrădit în visuri şi nu are nici măcar un plan. Uitându-se înapoi, a schimbat câteva locuinţe, posibil să plătească pensie alimentară încă vreo zece ani . Acolo unde locuieşte se intră încălţat până în dormitor. E liber să facă ce vrea.Dacă vorbeşti cu el afli despre nemernicii făptuite de fostele lui partenere şi cum i-au schilodit ele sufletul. El se scuză şi acuză, el vrea să fie văzut drept un alt omsi e la curent cu ultimele gadget-uri.
El nu are alți barbați din familia lărgită, în preajma, el nu ştie după cine să se ia, de la cine să invețe; pe el îl poartă săptămâna de mâna, el visează să mai facă o dată ceea ce-a făcut, cu responsabilitate adică, o casă a lui.De ceva vreme se alege cu tovarăşe pasagere şi cu ochii în tavan.  Nu admite că nu mai are suflu pentru a-şi întoarce barcă.
Va spune că în general ascultă şi de la alţii şi că are un plan. Nu-l credeţi, n-are.
Deceniul şase is freacă mâinile cu cinism şi-l aşteaptă să-l îmbrăţişeze că pe un frate. El se va lasă captivat de deceniul şase care, spre deosebire de deceniul cinci, este monden şi stăpâneşte retorică. Şi între două beri cu conştiinţa nici nu-s va da seama că încă nu ascultă, încă nu are un planVise are, suflu- mneah. Habar n-are unde-o să-l poarte anii următori, între un Paşte şi un Crăciun, între două delegaţii.

Lampa îi mai rămâne încă vreun deceniu aprinsă, mai pârleşte, periodic, aripile, înflăcărat de Proiectul către Nicăieri la care lucrează asiduu. 

Niciun comentariu: