O bijuterie de interviu, cu un interlocutor de foarte bună caliutate.
A fost realizat zilele trecute cu Dl. Doru Liciu, Consul General Interimar la Consulatul României la Toronto și deschide o directă și sinceră comunicare între țară și noi
Vă rog să citiți de două-trei ori acest interviu, dacă puteți. Veți înțelege nuanțele mesajelor pe care Doru Liciu le transmite, în limbaj diplomatic și care seamănă, până la identitate, cu ceea ce începem să ne facem curaj a simți și noi, cu privire la țara de unde am plecat: interes, curiozitate, acceptul transformărilor reale petrecute acolo, reconsiderare a sentimentelor și trăirilor pe care le-am manifestat, timp de ani, față de România.
Mai exact, începem să ne împăcăm cu România, după divorțul brutal, justificat la vremea lui, care ne-a trimis peste ocean.
Este etapa acceptului (cum am învățat pe la Crisis Management workshops), este etapa în care putem face pace cu ea, cu țara adică și cu noi, în raport cu ea. Este o poartă deschisă, este, în sfârșit, bine.
Doru, mulțumesc foarte mult pentru povestea de mai jos. N-am editat textul, pur și simplu l-am citit și recitit, iar și iar, și m-am bucurat să descopăr în tine o personalitate complexă, elevată, artistică și pragmatică în același timp. Suntem pe mâini bune în continuare și cred că suntem norocoși.
(M.M.)
Doru Liciu: sunt timid şi introvertit, şi sper că experienţă de viaţă de până acum mi-a accentuat simţul critic, al ironiei şi umorului.
Mă numesc Doru Liciu. Sunt
angajat prin concurs în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, din anul 2007.
Am absolvit specializarea Istorie-Limba şi Literatură Spaniolă, la Facultatea
de Litere şi Istorie a Universităţii din Craiova, în anul 1997, unde am lucrat
că titular (până în anul 2005) şi ulterior cadru didactic asociat, până în anul
2008.
Am urmat cursuri de studii
aprofundate la Universitatea din Dijon, Franţa (2003) şi am obţinut un doctorat
în istoria relaţiilor internaţionale la Universitatea din Craiova (2005), cu o
teza privind relaţiile româno-spaniole în perioada 1918-1939.
Din anul 2008 am sosit în
misiune permanentă la Consulatul General al României la Toronto, în funcţia de
consul, de-a lungul timpului îndeplinind practic toate atribuţiile consulare,
inclusiv funcţia de şef de misiune interimar, de două ori.
Sunt pasionat de literatură,
cinematografie şi de istorie, încercând să îmi continui preocupările
ştiinţifice, pe cât posibil. Îmi plac plimbările în natură și călătoriile, alături
de familie.
În pofida aparenţelor, sunt
timid şi introvertit, şi sper că experienţă de viaţă de până acum mi-a
accentuat simţul critic, al ironiei şi umorului.
Am ales o carieră compusă din obligaţii permanente,
stres poliglot şi relocari de, cel puţin, o dată la patru ani pentru a-mi servi
țara şi conaţionalii, la un nivel profesional înalt şi pentru că doresc să
cunosc umanitatea în seducătoarea să diversitate.
Cum arată
profilul (socio-profesional) al românilor care se repatriază? Câte repatrieri
au fost în 2014 şi 2015 până acum (număr aproximativ)?
Profilul
românilor care se repatriază nu este unul omogen, există diferite motivaţii la
baza unei astfel de decizii, de ordin profesional, familial, social.
Principalele
două categorii le reprezintă pensionarii, care se repatriază din motive
economice (pensii relativ reduse, care nu le-ar asigura un nivel decent de trăi
aici dar care sunt suficient de mari, în raport cu nivelul de viaţă din
România), urmaţi de tinerii imigraţi recent în Canada care, din diverse motive,
nu s-au putut adapta la specificul local (dificultăţi în recunoaşterea studiilor,
în găsirea unui loc de muncă).
Există şi o
categorie mai restrânsă de persoane de vârstă medie care decid să revină în
România din motive profesionale, de obicei în cadrul relocărilor de personal
ale marilor companii internaţionale din domeniile IT, financiar, al
consultanţei şi serviciilor.
Numărul de
cereri depuse de către cei care se repatriază nu depăşeşte 100, cam jumătate
sunt familii, jumătate persoane singure.
Acest fenomen
este la început.
Este de
menţionat şi fenomenul expulzării din Canada al cetăţenilor români solicitanţi
de azil (în majoritate imigranţi ilegali), în perioada 2009-2014
înregistrându-se câteva sute de astfel de “repatrieri forţate”.
Aţi observat că, recent,
numărul repatrierilor a crescut?
Repatrierile din Canada în
România reprezintă un fenomen relativ nou, care a fost sesizat începând cu anul
2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, în paralel cu scăderea
numărului imigrărilor din România în Canada, de la un maxim de 5.000 în anul
2004 la circa 1.000-1.500 anual.
Putem afirmă aşadar că
oportunităţile oferite prin apartenenţa României la Uniunea Europeană au
diminuat interesul pentru imigrarea în ţările din afară Uniunii, în general, şi
în Canada, în special.
Ce spun cei care se
repatriază, de ce se întorc acasă?
Motivaţiile personale ale
acestei decizii ţin probabil în principal de considerentele economice şi
profesionale dar şi de dorinţa reluării relaţiilor cu familiile şi prietenii
din România.
Un factor care ar putea
influenţă creşterea repatrierilor ar fi oportunităţile de business de piaţă
românescă, posibilitatea de a accesa fonduri europene, creşterea
previzibilităţii mediului economic din România.
Ce trebuie să ştie românii
care se repatriază din Canada?
În baza Ordonanţei
Guvernului României nr. 59 din 2003 şi, mai ales, a Regulamentului Comunităţii
Europene nr. 1186 din 2009, cu ocazia repatrierii, bunurile personale introduse
în România beneficiază de scutire vamală.
Persoană care se
repatriază trebuie să fi avut reşedinţa legală în străinătate cel puţin 12
luni, fapt atestat în străinătate de Ambasadele şi oficiile consulare ale
României prin adeverinţă de repatriere.
Perioada de timp
în care aceștia pot introduce în România bunurile pentru repatriere este de 12
luni, începând cu dată stabilirii domiciliului sau reşedinţei, după caz, pe
teritoriul României iar bunurile pot fi introduse prin mai multe expedieri.
Se pot aduce
autovehicule personale achiziţionate cu cel puţin 6 luni înaintea plecării. Scutirea
vamală nu se aplică vehiculelor cu destinaţie comercială şi utilitară.
Autovehiculele
personale pot fi oricât de vechi, dar singură problema care se ridică este
posibilitatea înmatriculării lor în conformitate cu normele de poluare Euro,
aspect de verificat, în prealabil, la Registrul Auto Român.
Câte solicitări
de reinoire a paşapoartelor româneşti aţi procesat în 2014 şi 2015, până acum?
În anul 2014 au
fost procesate un număr de 855 de cereri de paşapoarte şi 144 de titluri de
călătorie (jumătate din acestea fiind eliberate cu ocazia alegerilor
prezidenţiale).
În anul 2015 (până
la 26 august) am avut 925 de cereri de paşapoarte şi doar 10 titluri de
călătorie.
Există
comunicare între Ministerul de Externe român şi Consulatul din Toronto, pe tema
repatrierilor? Există feedback sau vreo facilitate administrativă în pregătire,
în România? Ce spun cei din ţară despre dorinţa unora dintre noi de a ne întoarce acasă?
Problema
stimulării reîntoarcerii în România a cetăţenilor emigraţi în străinătate este
o preocupare permanentă în spaţiul public şi în cadrul instituţional, în
condiţiile scăderii continue a numărului populaţiei active şi al “hemoragiei de
creiere” şi nu numai în campaniile electorale.
Facilităţi
administrative există dar esenţială este constituirea unei mase critice în rândul
opiniei publice pentru reîntoarcerea în ţară a cetăţenilor români stabiliţi în
străinătate.
(Atenție la On-Line...)
La nivelul
opiniilor din mediul postărilor online (cvasi-anonime) poate că această decizie
va fi ridiculizată dar sunt convins că în mediile familial, social şi
profesional această decizie va aduce bucuria sinceră a revederii şi a unui nou
început!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu