Recunosc, sunt extrem de
măgulită să fiu pe poziția de a-i răspunde unui critic literar nu consacrat, ci
covârșitor de celebru, dl. Alex Ștefănescu.
Monstru sacru al criticii
literare românești, personalitate de condeiul căruia mor scriitorii și se nasc
personajele, încă neîmpăcat cu risipa de talente literare românești, dl. Alex Ștefănescu
a citat, în treacăt, comentariul meu referitor la „Zilele Amanților”, volumul-punte
de încercare a întregii literaturi române actuale, semnat de Corina Ozon, și
l-a catalogat drept licență involuntară: „n-ai timp să respiri (...), că
te-mpinge acţiunea de la spate”.
Aici
Am zâmbit. Port cu
degajare, prin buzunare întregul vocabular al limbii române, ca pe mărunțiș. Am proprietatea
cuvintelor scrise și stăpânesc granița sensibilă între umorul servit și cel involuntar.
Sunt mândră că domnia sa și-a luat din timpul prețios să citească un blog al
unei romance din Canada.
Da, am scris o întreagă cronică pe tema cărții-fenomen,
în luna februarie a.c. (Textul meu este Aici)
și nu retractez niciun cuvânt din acel text, convinsă fiind că am surprins
exact ceea ce "Zilele Amanților"
reprezintă în peisajul literar românesc actual.
N-am mai zâmbit, însă,
citind concluziile maestrului: „Fenomenul cu adevărat interesant este
construirea de către aceşti autori a unor succese imaginare. Fiecare carte a
lor este însoţită de simulacre de dosare critice, în care figurează opinii
elogioase hazardate emise de tot felul de persoane lipsite de autoritate
profesională”.
Respect întru totul poziția domniei sale, nu fără a remarca, e
drept, cu ceva mâhnire înțepenirea în clișeele optzeciste de a împărți lumea în
corifei și p_lime. Scuzați vocabularul, este scriitură de context și de conjunctură.
Criterii pe care tocmai domnia-sa le critica în preambulul
materialului.
Cu bun simț, mi-aș dori, dacă domnia-sa tot mă citește, să cugete
un pic, nu la rotația, ci la revoluția Pământului:
-Într-o lume în schimbare accelerată, cine dă dreptul cuiva
de a strivi ori minimaliza alte păreri? Ce înseamnă autoritatea profesională în
artă, în scriere, atunci când mediile sociale deja dictează trendurile și
nicidecum normele dormitând prin rafturile bibliotecilor universitare? Știu,
este o spirală periculoasă. Spirală ce nu poate fi oprită, știm asta amândoi. Va
fi interesant.
-Cum de, după atâția ani de lectură acerbă și scriere
fecundă, dl. Alex Ștefănescu nu a căpătat flexibilitatea de a înțelege că , la
fel ca și tehnologia, literatura are curs evolutiv (involutiv, la discreția
mediilor sociale, în final) și că generațiile își cer dreptul la cuvânt?
-D-le Alex Ștefănescu, chestiunea ar fi , zic eu, nu de ce Corina Ozon
vinde o carte plină de limbaj colorat și 3D, ci cum anume a captat cel mai mare numitor
comun al publicului, pentru a ajunge la o asemenea performanță de marketing?
Cum ajunge o carte scrisă în glumă- un fenomen?
Iată întrebări la care putem încerca a răspunde amândoi, și domnia
voastră, maestre, și eu, blogger din Canada cu cuvintele aninate sus, pe boltă,
așteptându-și culesul.
Tot respectul meu. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu