Lucian Ciuchiță: "Latura Spirituală Are Greutatea Unei Galaxii Și Te Face Fericit..."

Lucian Ciuchiță. 
Pentru cei din România: realizator TV, interlocutor, cunoscut și popular scriitor. 
Noi, cei plecați din țară de mai multă vreme, cel mai probabil că asociem imaginea lui cu cea a emisiunilor realizate cu concursul Poliției Române , în anii 90. Nu-i așa? :)

Ei bine, cu Lucian m-am reîntâlnit după mai bine de douăzeci de ani, intr-un virtual românesc mustind de talente. 
Am apucat amândoi capetele sforii ce lega vara lui 1992 cu cea a lui 2015, lăsând vreo zece mii de kilometri și șapte fuse orare în voia valurilor Atlanticului și le-am făcut nod. 
Am închis împreună bucla timpului cu forța celor douăzeci și ceva de ani pe care-i aveam atunci când ne-am cunoscut. 
Știam, bănuiam că trebuie să dau de el pe undeva, în țară ori aiurea, cumva trebuia el să iasă pe-o alee, la fel ca atunci, în dimineața carierelor noastre, la intrarea din Pangrati a Televiziunii Române încă nedezmeticite. 
I-am urmărit, în ani, zecile de emisiuni TV încărcate de adrenalină și n-am știut că, în anii în care eu dormitam în cocon, pregătind metamorfoza, el avea să scrie rafturi întregi de cărți. Avea să scrie nuvelă, povestire, roman, poezie. 

Zilele trecute am aflat despre lansarea ultimului său volum, intitulat Taifun În Adâncuri, apărut în colecția Roșu și Negru la editura Vremea, un roman premonitoriu despre situația lumii, aflată în pragul unui nou război mondial, după cum însăși editura îl caracterizează.
(Miercuri 23 sept.a.c., ora 17.30, la Libraria Mihai Eminescu va avea loc lansarea romanului "Taifun in adancuri" de Lucian Ciuchita. Autorul si Editura Vremea va invita sa participati la acest eveniment literar.)

Cărțile lui îmi vor ajunge  în Canada, așa cum multe alte volume românești au  luat calea, la chemarea mea. Aștept cu mare bucurie să-l citesc pe Lucian Ciuchiță.

De ce am făcut întroducerea de mai sus: la scrierea mea legată de lansarea Pastilelor De Nesomn, ineditul volum scris de un grup de pasionați ai vorbelor și relativ neantrenați în mașinăria sofisticată a literaturii (volum care este pe cale de a depăși etapa de cărticea- cadou, scrisă la veioză și se pregătește să își încerce forțele pe piața românească de carte), Lucian Ciuchiță a adăugat un dantelat eseu despre trecerile noastre prin timp. 
În realitate, un eseu-scuturătură  la realitate: cu toții mai avem puțin, atât de puțin timp să ne-mplinim destinele. 
Îl public mai jos și îi mulțumesc. 
A ars punțile de timp și spațiu dintre noi.

Când mâine începe azi...
Astăzi este începutul Mainelui pe care l-am căutat Ieri.

Paradoxal, trăim în Trecut prin amintirile noastre frumoase, ne gândim la întâmplările fericite din viaţă noastră, trăim prin speranţele şi vise la un Viitor mai bun, suntem animaţi de ambiţii şi promisiuni, dar nu trăim în prezent, adică Astăzi.

V-aţi gândit vreodată cât de puţin trăim în Prezent ?
Cum ar fi viaţă noastră dacă am trăi cu intensitate fiecare clipă a Prezentului?

Ne-am trezit dimineaţă şi ne-am bucurat că suntem sănătoşi, că vedem lumina zilei ( pe care unii nu o pot vedea, dar nu din cauza unui handicap fizic), că avem un acoperiş deasupra capului, o familie, un serviciu (bun sau rău), că nu suferim de inaniţie?... Avem sau nu, o soţie, un soţ, copii, părinţi pe care îi iubim şi care ne iubesc, poate unii n-au avut timp să realizeze importanța lor, poate n-au avut timp.



Mergem la serviciu şi ne implicăm în obiectul muncii până seară târziu, dar uităm să sunăm pe cei apropiaţi şi să le spunem că-i iubim, suntem foarte implicaţi şi ocupaţi cu „probleme importante”.
Să dăm un semn de viaţă prietenilor (cei adevăraţi) şi să le spunem că ne e dor de ei, că de obicei, uităm sau nu avem timp pentru asta.

Sol Marrades- Cityscape

Ne gândim doar la partea materială, la viitorul nostru incert şi fără perspective îmbucurătoare, nu încercăm să trăim prezentul şi să-l facem mai frumos.
Să fim fericiţi cu ce avem şi să oferim bucurie celor din jurul nostru. Să încercăm o schimbare cu noi şi să nu ne mai gândim la Trecut, că n-am făcut cutare lucru, că trebuia altfel abordat şi că nu era momentul.. Să nu ne mai gândim la Viitor doar prin prisma unor speranţe şi vise, că vom fi mai bogaţi, mai fericiţi şi, că ne va fi mai bine.
Viitorul nostru nu este sigur, nu ştim ce va fi peste câteva clipe. Îmi doresc să trăiesc clipă care uneşte trecutul cu viitorul, să simt prezentul aşa cum este şi să-l fac mai luminos.
Cu siguranţă lumea mea ar fi mai bună şi mai stabilă emoţional.

Bucuria şi fericirea vin din lucruri mărunte, ele trebuie să rezoneze cu starea ta interioară, himerele nu-şi au rostul în circuitul tău existenţial,
suntem o continuare a nivelului de conştiinţa care transcende peste noi...trăim, iubim şi suntem valoroşi prin armonizarea acestor stări.

Alvaro Alvarez- September flow

Pentru a fi mai bun trebuie să alungi gândurile rele care te ţin prizonier în închisoarea necunoaşterii, trebuie să te eliberezi de ele!
Atunci vei aprecia mai mult oamenii pentru valoarea lor, nu pentru felul în care îşi etalează bunăstarea materială, ori pentru falsa importantă pe care cred c-o deţin.

Lupta interioară în care te aventurezi o poţi câştiga, doar dacă vei înţelege că latura materială îţi sufocă privirea spre orizontul cunoaşterii, că trebuie să te redescoperi şi să dai un sens vieţii tale. Latura spirituală are greutatea unei galaxii şi te face fericit, bogăţiile materiale nu te fericesc, te ţin mai ocupat.
 Astăzi sunt mai fericit decât ieri şi poate mai puţin decât mâine...
(Lucian Ciuchiță)