Astăzi mi-au mai fugit
zece ani din viaţă, azi dimineaţă îi aveam, acum nu mai sunt. O să mă-nvăţ şi
cu fuga asta, înapoi, a timpului, aşa cum m-am învăţat cu toate, de un mileniu
şi jumătate de când tot învăţ să trăiesc.
O dată cu cei zece ani
au plecat griji în buchete mici şi multe iar în locul lor au venit fericiri
mărunte. Că maşina merge, că lucrul la birou merge, că planurile mele merg tot
înainte aşa cum le-am proiectat. Că mama mea se simte bine, adesea, că tata are
mare grijă de amândoi.
Că ai mei copii, doi şi
un ginere de mare încredere si ajutor îşi văd de drumurile lor în viaţă, aşa
cum doresc, aşa cum calea îi face fericiţi. În curând cel mic va începe şi el
colegiul şi, da, voi avea iar un student acasă, în timp ce cea mare anunţă că
ar mai vrea un pui bălai, să fie doi adică. Iaca, familie mare!
Pisica e bine, toarce,
se întinde, mănâncă tot. Becul cu senzor din curte se tot aprinde de capul lui,
fără un motiv anume. Un sconc se juca, în zori, de mama focului în curtea mare
şi aproape înverzită. Căţelul copiilor mei, jucăuşa Joy e bine şi ea,
ascultătoare şi educată.
Că urmează să zugrăvesc
unul dintre dormitoare şi să schimb mobilierul, să arate frumos, de
nerecunoscut. Că am în plan să mai iau vreo şase şezlonguri pliante, să avem de
stat la umbră toată vara împreună cu prietenii. Că am de plantat flori şi
seminţe, doamne câtă treaba mai am!
În timpul asta mi-au
fugit zece ani, astăzi în zori. I-am simţit când şi-au luat bagajele şi-au
tulit-o. Drum bun, le-am zis aveţi grijă de voi pe unde ajungeţi. De astăzi iar
am 43. Ok, dacă aşa este să fie.
Mi se iţeşte un zâmbet în colţul gurii la gândul verii lungi, încinse, provocatoare, obraznice.
Şi, brusc, e bine de tot în jurul meu.
Beau cafeaua sub briza albastră a primăverii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu