Viața Ca Un Spital- Numărătoarea Inversă

A început numărătoarea inversă, circa 12 ore până mă vor lua în primire la Mississauga Hospital pentru operația de înlocuire de cap femural stâng (hip replacement). 

Este un defect din naștere care a dus, în timp, la măcinarea și dispariția cartilajului din încheietura piciorului și care în  ultimii ani mi-a dat dureri insuportabile. Cam ca durerea continuă de dinte inflamat, dacă vreți. 

Nici nu știu cum am dus-o pe picioare atâta vreme, cred că doar adrenalina care mă obliga să rezist, să rezist. N-am putut merge departe de mașină niciunde, am ratat locuri frumoase, oameni speciali întâlniri de excepție din cauza acestui neajuns. Ani de zile.

Este un moment de uriașă cotitură psihică, mai ales. 

Pentru că, treptat va trebui să mă obișnuiesc cu gându că gata, de acum înainte pot funcționa normal, fără dureri, fără să se vadă nimic la mers (da, va fi o cicatrice lungă și fină, de vreo 12 cm, pe coapsa stângă dar in două-trei luni sunt înapoi pe tocuri).

Am să fiu trei zile în spital, pe sedative, cu exerciții intense de recuperare iar joi la amiază, dacă totul merge bine, sunt acasă. 

Acum nu pot scrie mult, n-am forță. Am în schimb emoții cam ca înainte de o nuntă. O nuntă cu starea de normal, îmi vine să mănânc stele, dacă aș avea o motocicletă în fața casei probabil c-aș fi făcut câteva ture până acum. 

Am și n-am stare.

Vă scriu imediat ce pot și sunt, cât de cât, articulată. Promit.