A murit jurnalistul român Mile Cărpenișan. N-a fost sfâșiat de obuz, nu a murit de la un cutremur, a murit de la o septicemie declanșată de un furuncul.
Nu l-am cunoscut direct iar faptul că a fost corespondent de război plin (ceea ce eu, comparativ, abia dacă am tangentat ca durată și doză de risc) și a fost în linia întâia a evenimentelor cu adevărat importante îl face pe Mile Cărpenișan un exemplu printre reporterii români.
Probabil ați citit deja știrea în ziarele de astăzi.
Ce nu știți probabil este că, as we speak, contul pe Facebook al lui Mile Cărpenișan este deschis si este public. Cei care aveti cont pe facebook, intrati și frunzăriți paginile din urmă, cele în care Mile accepta prietenia cuiva și în care, mai la deal, sunt postate apeluri disperate: Mile, dacă mă auzi, răspunde!!
Am perceput, straniu, despinderea de viață nu doar în real, ci și în virtual. Este cinic ce spun, dar merită să știți cum este tragedia în lumea virtuală.
Este o senzație stranie de viață și neviață în același timp, este ca și cum eu postez acum, voi citiți iar peste douăj de minute cad răpusă de accident vascular...care aveți inima tare și nu vă este oareșcum, intrați să simțiți un Mile Cărpenișan viu pe Facebook.
***
public acest text in decembrie 2014. intre timp contul de facebook al lui Mile a fost inchis, in schimb a fost deschisa o pagina impresionanta: https://www.facebook.com/pages/The-Mile-Carpenisan-Challenge/111543285531475
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu