La două zile de la publicarea nedumeritului articol: O privire Foarte Critică Asupra Diasporei. Dar Nu Răutăcioasă, Doar Necesară, în EvZ, iată și linkul care a îmbujorat diaspora:
http://www.evz.ro/o-privire-foarte-critica-asupra-diasporei-dar-nu-rautacioasa.html
Reiterez aici simpatia sinceră pentru ziarul Evenimentul Zilei, pentru jurnalistul complet Mihnea Petru-Pârvu și mă opresc strict la considerațiile psihiatrului Gabriel Diaconu care, cunoscând fibra mentală și comportamentală a neamului s-a lansat în aprecieri cam prin bască, zic eu, asupra celor vreo trei milioane și ceva de români care gravitează, more or less, 24/24 în jurul sufletului cu frontiere al României.
http://www.evz.ro/o-privire-foarte-critica-asupra-diasporei-dar-nu-rautacioasa.html
Reiterez aici simpatia sinceră pentru ziarul Evenimentul Zilei, pentru jurnalistul complet Mihnea Petru-Pârvu și mă opresc strict la considerațiile psihiatrului Gabriel Diaconu care, cunoscând fibra mentală și comportamentală a neamului s-a lansat în aprecieri cam prin bască, zic eu, asupra celor vreo trei milioane și ceva de români care gravitează, more or less, 24/24 în jurul sufletului cu frontiere al României.
Am aflat că noi, plecând, de fapt am schimbat agresorul, că suntem vai steaua noastră, că ne numărăm
cei firfirei prin buzunare, stăm buluc seara la lumina unicului bec din odaie
jelind de lipsuri, ne târâm rătăciți pe drumurile Damascului- după spusele
autorului- și, marcați de pumnii primiți în cap, care la propriu care la
figurat, prin copilărie, venim, ca oile,
în țară cu câte un pumn de gologani și cu gurile cusute.
Eu n-am idee ce
diasporă în halul ăsta a cunoscut Gabriel psihiatrul dar tare mi-e teamă că
textul reflectă, în fapt, închipuirea autorului. Ceva îmi spune mie.
Am citit textul de multe
ori, încercând să înțeleg ce l-a făcut pe autor să scrie asemenea răutăți
viscerale, ce are el cu diaspora. E un text croit să pună diaspora cu botul pe
labe, să o facă să se simtă umilită.
N-am garanția că leitmotivul textului,
canadianul în vizită în România, chiar există. El putea fi inventat, ca
personaj, și la o bere de vineri seara.
Două ipoteze am, privind
rațiunile pentru care acest text a fost publicat: au fost, fie necunoaștere,
fie rea-voință. O a treia rațiune, legată de injecția de insulină care să dea
un boost traficului on-line al ziarului și să aducă o căruță de publicitate nici
n-o iau în calcul. Echipa este prea integră să facă așa ceva.
Dacă a fost
necunoaștere, e surprinzător cum Mihnea a dat la tipar o asemenea subproducție
și cum a scăpat ea în ziar. Fiindcă Mihnea e umblat și cunoaște și diasporă și
locuri de jur-împrejurul lumii.
El știe că nu poți aduce diaspora la un numitor
comun, nu poți defini diaspora ca un întreg. Diaspora ia forma vasului țării în
care crește, automat noi, cei trăind pe afară, nu creștem la fel, pe unde
suntem așezați. Inspirat era să ne fi încercat
textul pe facebook înainte de publicare, asta i-ar fi scutit de diletantism.
Dacă a fost rea voință și, concertat, cineva din țară sau de-afară, dorește punerea la punct, denigrarea, defăimarea,
minimizarea, reducerea la câteva stereotipuri a diasporei pentru curajul de-aș
fi pus amprenta, recent, în politichia României, atunci greșeala e de neiertat.
Eu, una, nu exclud reaua-voință, din buchia textului lui Gabriel psihiatrul.
Potențialul diasporei este
imens, material, moral, din puctul de vedere al cunoașterii, în fine, din cam
toate punctele de vedere. Din decență, nu și-a luat nimeni din diaspora țara
înapoi, nici în noiembrie trecut și nici de-atunci. România rămâne la locul ei.
Zău, un pic de atenție la stereotipurile pe care le promovați. Un deceniu a trebuit să treacă pentru ca vestiții căpșunari să scape de stigmă, știți și voi.
Diaspora din Canada, așa ursuză, necomunicativă, ocupată și cam elitistă cum e ea, înghite greu texte ca al lui Gabriel psihiatrul. Mihnea, dacă poți, ține-l în frâu pe Gabriel psihiatrul data viitoare. El habar n-are despre diasporă, tot ce-a scris a concluzionat de pe facebook, deci nu se pune.
***
Comentarii și păreri legate de acest material puteți găsi și aici:
https://www.facebook.com/magdalena.ionescu.9/posts/1055573714459105?comment_id=1056124637737346¬if_t=like
4 comentarii:
Magda, iti impartasesc indignarrea, si, crede-ma, am citit si eu de doua ori, cu mare atentie articolul...e jenant de tendentios ! Asa cum ti-am spus, am prieteni care traiesc in Canada, prieteni buni, medici, profesori, fotografi de renume...dar absolut nici unul nu se regaseste in aceste descrieri aproape grobiane ! Tot asa cum niciunul nu s-a plans vreodata ca-l "agreseaza" cumva viata pe care a lasat-o aici si care, din nefericire, nu s-a schimbat foarte mult ! Dimpotriva, am sesizat o empatie extraordinara, o simpatie nedisimulata fata de toti cei ramasi aici, o admiratie fata de viata culturala care isi desfasoara parcursul firesc, poate chiar mai intens decat acolo, fata de nivelul de cultura pe care-l au romanii, si nu ma refer aici la marea masa, ca la urma urmei, nu toti sunt genii, asa cum nici oriunde, aiurea in lume nu toti sunt impecabili social, moral sau oricum altcumva ! De aceea sunt si eu la fel de uimita, intrigata, cum de se poate pune o eticheta la general, cand ea se poate raporta doar la o mana de frustrati, inadaptabili, neaclimarizati, care prin nu stiu ce concurs de imprejurari au ajuns unde au ajuns si acum se uita de jos in sus la ei, zicandu-si in meschinaria gandirii lor: "Vai, ce sus am ajuns ! "...da, in susul hartii, dar sa nu uite ca pamantul e rotund ! Nu poti generaliza, clar !...acolo este o comunitate de romani extraordinari, romani care fac cinste tarii din care au plecat, unii eminente cenusii, onesti si modesti...intr-un cuvant OAMENI, in acceptiunea reala a cuvantului ! Si cine te cunoaste stie ca esti unul dintre ei, Magda !
Elena, păcat este că asemenea considerații vin din partea unui specialist psihiatru, om care știe că a pune jos, a critica vehement pe cineva (în acest caz, diaspora, ca un tot), din senin mai ales, nu are ca rezultat corijarea și nicidecum încurajarea. Suntem sensibili la critici venite din țară, așa cum eram sensibili când eram muștruluiți, la școală, în fața clasei, a colegilor. Nu, acuzele nu sunt o soluție iar Gabriel (și Mihnea, fără osebire) ar fi trebuit să se gândească înainte de a publica materialul: cui îi folosește un noian de acuze din senin? Ne apropie de țară? crează o punte de comunicare, crează liantul, mediul pentru cei care ar dori repatrierea? Asemenea materiale fac un rău imens, ele ridică ziduri. Surprinzător, psihiatrul cu pricina ar fi trebuit să cunoască asta. Am înțeles că suita de materiale pe această temă va continua. Sunt foarte curioasă în ce gamă. Sper sincer ca ele să fie pacifiste, încurajatoare, așa cum și noi gândim și simțim față de cei din țară. Suntem rude de sânge, să nu uităm asta :)
Cred ca ne aflam in situatia in care psihiatrul Gabriel are nevoie de un psihiatru. In alta ordine de idei, nici Evenimentul zilei nu mai este ce-a fost. In opinia mea, editia on line, cel putin, este o mizerie. Stiu tabloide mai bune, zau asa!
Gabriela, Evenimentul Zilei ca și restul presei românești reflectă o societate, bună, rea, cum e ea. Ziarul, în fond (valabil pentru orice media) spune ce vede afară, pe stradă, în cercuri politice ori sociale, etc. Presa formatoare de opinie, în standardele jurnalistice clasice, are nevoie de o așezare sănătoasă a puterilor în stat. Și mai este de lucru la acest capitol. Nu uita, sunt de răsturnat prejudecăți grele, ultimative, care trag societatea românească înapoi, incredibil de mult. Deschidere, deschidere și iar deschidere, asta este ce le trebuie românilor ca să facă pace cu diaspora. Eu totuși mai sper să se întâmple asta, cât trăiesc eu.
Trimiteți un comentariu