duminică, 12 aprilie 2015

Crucea Nordului, legată în piele bronzată

Linia vieții tale cotește spre dreapta și oftează, geme să se-ntâlnească cu  linia vieții mele. Îi simt zbaterea de mai mult timp decât pot eu să număr în luni, în clipe, în veacuri înghesuite-n priviri. Oftează și se mișcă să scape din strâmtoarea mâinii tale, transpiră și-și caută calea. 

Și-o aud pulsând, o simt tremurând cum își cere dreptul la dualitate. O simt cum ar vrea s-adoarmă cu arterele încolăcite-ntre perne cu ale mele, cum și-ar scoate identitatea la amanet ca să-și încheie datul, pe lumea asta, laolaltă cu-al meu. 

Cum și-ar frânge mijlocul să mi-agațe nojița gândului de la piciorul drept. 
Iar eu simt.

Freza ta și-a croit cărarea pe dreapta, ochii tăi își caută potecă fix spre irisurile mele. Ochii tăi oftează și-mi vorbesc cald, în șoaptă, despre căderea Troiei la fel de cursiv ca despre alunecarea voită a unei batiste parfumate din poșetuța de bal. 

Cauți drumul spre ochii mei, ochii mă măsoară și cântăresc în fracțiuni de secundă și te zăpăcești în ștrassuri sclipind la urechile mele. Te-am mințit, în fapt sunt diamante, nu te lăsa intimidat de ele. Mă măsori, mă cauți din ochi pe sub tricou. 
Iar eu văd.

Vorbești înfrigurat, îți văd cutele în dreptul ochilor cum se mișcă-n sus și jos, știu că ele vor migra pe fața mea-ntr-o zi. 

Și nu mă apăr, fie-le calea deschisă. Vorbele-ți nu sunt întrebări, tu-mi vorbești ca să te auzi pe tine dar ai un timbru atât de cald că mai că te-aș asculta până la capăt. 

Și-atunci te-ascult.

În jurul tău miroase a pâine caldă și-a plapumă smotocită în weekend alb, de decembrie. Îmbrăca-m-aș în pijamalele tale, gândesc o clipă, după care realizez că de fapt nu asta vreau și nici să te mint că mirosul de pâine ți-ar deschide vreo ușă spre dorurile mele târzii. Adulmec și zâmbesc în minte. 
Tu, da, ai toată atenția mea, ce spuneai?

Nu-ți știu gustul. Mai bine, ți-ar fi fatal.

A fost o cursă scurtă, taxiul e întunecat și încins. Eu am să cobor aici, uite-aici lângă felinarul ăsta din colțul străzii și-am să te urmăresc cu privirea până pleci.


Uite și plata, Crucea Nordului legată în piele bronzată acum o mie de ani. 

Niciun comentariu: